Situată pe acropola municipiului, pe strada ce-i poartă numele, ”Casa Iancului”, cum a intrat ea în conștiința publicului, a devenit un reper cultural, moral, un loc spre care își îndreaptă pașii, în fiecare miercuri după amiază, dar și în fiecare zi a săptămânii, iubitorii de istorie românească. Această Casă păstrează între zidurile ei, precum între coperţile unei Cărţi a Neamului, o frumoasă şi tulburătoare poveste – una adevărată! – povestea vieţii şi înălţării întru nemurire a lui Iancu.
Aceasta este casa în care, cu peste şaisprezece decenii în urmă, a locuit câtva timp cel ce avea să devină conducătorul necontestat al Revoluţiei române din Transilvania de la 1848-1849. Acest lăcaş de cultură reprezintă unul dintre spaţiile sacre ale spiritualităţii româneşti. Deşi restrâns ca dimensiuni, acest spaţiu muzeal încearcă să prezinte succint vizitatorului, într-o ordine cronologică, aspecte ale vieţii şi activităţii revoluţionare a Eroului naţional, precum şi documente şi lucrări istoriografice marcând perpetuarea memoriei sale în posteritate.
După o „călătorie” începută undeva pe Valea Arieşului, la Vidra de Sus, continuată cu „popasuri” mai mult sau mai puţin prelungite, la Câmpeni, Zlatna şi Cluj, iată-l pe tânărul moţ sosind, în 1846, pentru o scurtă dar densă perioadă, la Târgu Mureş. Cu aceasta, începea o nouă etapă a biografiei sale. Trebuie să amintim că, după absolvirea cu strălucire a cursurilor universitare în oraşul situat la poalele Feleacului, Iancu a încercat, se pare la îndemnul tatălui său, să ocupe o funcţie administrativă. Tânărul avocat s-a înscris, astfel, ca practicant la Tezaurariatul Transilvaniei cu sediul în Sibiu. Curând, însă, s-a convins că fiul unui modest gornic nu-i văzut cu ochi buni de către odraslele nobilimii ungare, drept pentru care, după câteva săptămâni, Avram Iancu a plecat la Târgu Mureş hotărât să-şi efectueze stagiul de practicant (cancelist) la Tabla Regească, dedicându-se avocaturii.
Canceliştii. „Cei întâi apostoli ai sculării poporului român în Transilvania fură junii studenţi în drepturi de la Mureş-Vaşarhey, Papiu, Avram Iancu, Buteanu, etc. Unul din ei, Florian Micheş, fu arestat câteva zile mai înainte fiindcă arangase (răsculase-n.n.)poporul”. – Junimea Română, Paris, mai 1851.
Oraşul Târgu Mureş – a cărui imagine panoramică de la jumătatea secolului al XIX-lea o vedem pe acest panou, – gazda primitoare a lui Avram Iancu timp de aproape trei ani (1846-1848), dispunea şi atunci de un anume farmec specific burgurilor ardelene, şi cum vârsta paradisiacă a tinereţii beneficiază, între altele, de aptitudinea de a vedea partea frumoasă, luminoasă a lucrurilor.